Suport psihologic

Cum gestionăm emoțiile

Gestionarea emoțiilor, comunicarea și o bună relaționare cu cei dragi de acasă sau chiar cu personalul centrului de dializă sunt ingredientele de succes pentru un psihic bun, care mai departe contribuie la asigurarea unui tonus fizic optim.

Deși broșura Fresenius intitulată “ABC-ul în psihologia pacientului dializat” a fost concepută pentru a iniția și acorda suport psihologic pacienților care sunt la începutul perioadei de tratament de dializă (nou incluși în program), poate constitui un ajutor valoros și pentru pacienții aflați de mai multă vreme în programul de dializă Fresenius.

Așa cum spunea un celebru împărat roman, Marc Aureliu, este bine:

“Să avem seninătatea de a accepta ceea ce nu poate fi schimbat, curajul de a schimba ceea ce poate fi schimbat şi mai ales înţelepciunea pentru a face deosebirea între cele două posibilităţi.”

Sfaturi pentru un echilibru psihologic optim

Găsiți mai jos câteva recomandări care vă pot veni în ajutor pentru menținerea unei stări de bine, pentru a nu vă lăsa cuprinși de panică sau frică, pentru a avea și a crea așteptări realiste :

Adoptă o gândire flexibilă, nu una absolutistă sau rigidă, evită gândirea în termeni de “trebuie să” și acceptați-o pe cea de tip ” mi-aș dori sau mi-ar plăcea să”, ținând cont de faptul că uneori lucrurile nu se întâmplă așa cum ne-ar plăcea și că nu putem controla totul
Mentineți obiceiurile sănătoase: continuați să luați medicamentele recomandate conform prescripției medicului, solicitați asistență medicală de urgență dacă vă simțiți rău, urmați o dietă adecvată, faceți mișcare
Rămâneți informat , însă alegeți surse oficiale de informare; vă ajută la păstrarea unei atitudini raționale
Comunicați pe rețele de socializare în locul comunicării directe
Mențineți un program regulat al rutinei zilnice: ora meselor, ora de somn, ora exercițiilor fizice, de socializare media, etc
Pentru un somn liniștit, evitați alcoolul și mesele îmbelșugate înainte de culcare
Pentru gestionarea stresului, folosiți tehnici de relaxare: ascultați muzică, mentineți-vă hobyurile, puteți practica meditația ghidată, ascultați sunete din natura, dansați, cântați, urmăriți un film, etc
Anumite activități reduc anxietatea: tricotatul, cusutul, plantarea florilor, desenul și pictura, vopsitul, coloratul
Realizați activitățile preferate împreună cu membrii familiei
Scrieți într-un jurnal, timp de o săptămână, în fiecare zi, 3 lucruri bune care s-au întâmplat și rolul pe care l-ați avut în concretizarea lor

Nu în ultimul rand, nu evitați să cereți ajutorul psihologului din centru dacă constatați că anxietatea crește, dacă nu reușiți să vă bucurați de viață, dacă aveți insomnii și nu vă puteți concentra.

De Dragobete, dăruieste inimii tale iubire. Astfel, o vei ajuta să se mențină sănătoasă!

Știați că:

O îmbrățișare poate avea un efect calmant instantaneu? Aceasta deoarece favorizează secreția hormonului fericirii (oxitocina), care contribuie la îmbunătățirea stării de spirit și favorizează buna dispoziție
O inimă fericită este o inimă sanatoasă?
Deși dragostea nu va înlocui niciodată medicina modernă, studiile recente au arătat că a fi îndrăgostit sau a iubi ameliorează durerile cronice având același efect ca și analgezicele, dar fără efectele secundare ale medicamentului
A fi într-o relație iți modelează pozitiv personalitatea
Onestitatea creează o relație de durată
Iubirea și râsul merg mână în mână
A avea o persoană dragă lângă tine atunci când ești bolnav te ajută să te vindeci mai repede
Tensiunea arterială crescută poate fi cauzată de orice, de la boli de inimă la accident vascular cerebral. Armonia în cuplu contribuie la scăderea tensiunii arteriale, așa că nu uitați să mulțumiți partenerului sau partenerei pentru că vă mențineți sănătoși! Dragostea te face mai empatic și în ton cu emoțiile tale.¹
Iubirea te ajută să ai o viață mai lungă. Bunăstarea personală crește pe masură ce petrecem timp de calitate cu partenerul sau familia.²
Atenția și compasiunea acordată partenerului măresc activitatea creierului legată de empatie și emotii pozitive, micșorând activarea fricii

Psiholog Liliana Puchea, București

Bibliografie:

Surprising ways your partner can affect your health

The power of natural oxytocin and why cuddling can boost your immune system

A Happy Heart is a Healthy Heart

https://www.psychologytoday.com/intl/blog/emotional-fitness/201411/honesty-can-make-or-break-relationship

Informații utile despre anxietate și atacul de panică

Recomandările Fresenius privind modul în care recunoașteți și gestionați un atac de panică.

Ce este atacul de panică?

Atacul de panică este una dintre cele mai frecvente probleme de tip anxios, caracterizată prin episoade de frică foarte intense care apar neaşteptat, „ca din senin” şi care durează de regulă 10-20 minute. Anxietatea la rândul ei este o emoție care se caracterizează printr-o stare neplăcută de tulburare interioară, adesea acompaniată de comportament nervos, tensiune musculară, agitație, oboseală și probleme de concentrare. Un atac de panică este mult mai intens decât cel de anxietate, iar gândurile care îl însoţesc se referă la teama de moarte iminentă, teama de un atac de cord sau o boală gravă. Mulţi dintre suferinzi ajung să apeleze la salvare sau să meargă la Urgenţă, deoarece atacul de panică poate declanșa simptome fizice cum sunt tremor, transpiraţii, ameţeală, ritm cardiac crescut, dificultăţi de respiraţie, chiar senzaţie de sufocare sau parestezii în extremităţile membrelor, senzaţie de valuri reci şi calde.

Care ar putea fi factorii declanșatori și favorizanți ai atacului de panică?

Factorii declanşatori ai atacului de panică pot fi:

perioada pandemică, ex. anxietatea legată de o posibilă infectare COVID-19
factori legaţi de o pierdere semnificativă: divorţ, moartea cuiva apropiat, plecarea copilului de acasă, pierderea locului de muncă, pierderi financiare sau scăderea imunităţii în urma unei boli
consumul de alcool sau droguri
schimbări apărute în viaţa dvs: schimbarea locului de muncă, schimbări în familie, ex.naşterea unui copil, tulburarea posttraumatică de stres, fobii, anxietate

Factorii care favorizează apariţia în lanţ a atacurilor de panică sunt:

comportamentul de evitare și negarea anxietăţii în faţa persoanelor apropiate
încrederea scăzută în posibiltatea de a depăși problemele și dialogul interior care poate amplifica anxietatea
frica de moarte, retragerea socială și scăderea stimei de sine

Ce este de făcut când suspicionați un atac de panică?

În primul rând, discutați cu psihologul și medicul în grija căruia vă aflați, pentru a determina dacă este vorba de un atac de panică sau de o afectare fizică, organică. După ce a fost eliminată cauza medicală, pe baza evaluărilor biologice și fizice, adică după ce medicul a exclus o afectare fizică, va trebui să continuați tratarea atacurilor de panică cu ajutorul psihologului.

Cum tratați atacul de panică?

Psihologul Fresenius vă poate recomanda utilizarea unor tehnici terapeutice cum ar fi:

conștientizarea și acceptarea problemelor existente
expunerea graduală, controlată, la situaţiile pe care le evitați, pentru a facilita readaptarea
aplicarea unor tehnici de relaxare, de exemplu controlul respirației, o tehnică destul de recomandată de specialiști în astfel de situații

În continuare, găsiți câteva detalii cu privire la controlul respirației, dar care trebuie inițiate în prezența unui specialist.

Exemple practice:

Puneți mâna pe abdomen şi urmăriți mişcarea mâinii odată cu respiraţia; când abdomenul se măreşte în volum se spune în gând „Inspir calm”, iar când expirați se spune în gând „Expir nelinişte”.
Inspirați adânc și rar, pe nas, numărând în gând, 5 secunde; țineți respirația 2 secunde; apoi expirați ușor, pe gura deschisă, numărând 4 secunde; luați pauză 3 secunde; apoi repetați aceste cicluri de respirație până la la instalarea calmului

În concluzie, atacul de panică poate afecta mult calitatea vieţii dvs. Specialiştii consideră că tratarea acestuia este absolut necesară. Este important să vă amintiți că, deși ceea ce simțiți poate părea înfricoșător și neplăcut, nu vi se întâmplă nimic rău.

Adesea, după primul atac de panică apare suspiciunea unei afectări fizice care, dacă este neconfirmată de către medic, poate crea motive mari de îngrijorare datorită unor convingeri că problemele psihologice sunt mai greu de acceptat decât cele fizice și pot părea mai greu de controlat. Vestea bună este tocmai că totul se petrece doar în mintea noastră, deci rezolvarea problemei trebuie căutată tot în mintea noastră.

Psih. dr. Florin Botoșineanu, centrul de dializă Fresenius Iași

Bibliografie: Bourne, J. Edmund, (2019) Anxietatea și fobia, editura All, București/Moore, A. Brett, (2016) Cum să-ți controlezi anxietatea, editura Trei, București/Vrăști, Radu, (2015) Ajută-te singur în caz de atac de panică: Veronica, editura All, București

Ghid Fresenius de bune practici pentru igiena somnului

Somnul joacă un rol vital în menținerea sănătății și bunăstării pe tot parcursul vieții, fiind la fel de important pentru corpul nostru ca mâncatul, hidratarea și chiar respirația. Un program regulat de somn vă protejează sănătatea psihică și fizică, îmbunătățindu-vă memoria, capacitățile cognitive și funcția imunitară. Dacă vă confruntați cu insomnii, iată 15 tehnici comportamentale utile pentru un somn odihnitor.

Stabiliți-vă un program fix de somn. Una dintre cele mai importante reguli de igienă a somnului este trezirea la aceeași oră, în fiecare zi. Implementarea unui astfel de obicei va determina apariția stării de somnolență în jurul orei de culcare potrivită pentru dumneavoastră, în fiecare seară. Dacă este necesar să vă treziți foarte devreme pentru a ajunge la dializă, încercați să vă treziți în jurul aceleiași ore și în zilele în care nu aveți programat tratamentul. Somnul nu poate fi ,,recuperat”. Astfel, dacă veți dormi până mai târziu în ziua în care nu aveți programată ședința de dializă, nu doar că nu veți compensa carențele de somn, dar vă va fi și mai dificil să vă treziți în ziua următoare. Rețineți că trezirile la ore diferite afectează calitatea somnului și prelungesc timpul de adormire.

Reduceți consumul de cofeină, alcool și nicotină. Cofeina nu este prezentă doar în cafea, ci și în anumite ceaiuri, băuturi energizante și ciocolată. Asemenea cofeinei, nicotina funcționează ca stimulent, producând o stare de activare care îngreunează inițierea somnului și afectează calitatea acestuia. Evitați să fumați înainte de culcare și eliminați asocierea tutun-cofeină din obiceiurile dumneavoastră. Dacă vă confruntați cu insomnii, evitați consumul alimentelor care au efect stimulant asupra sistemului nervos central. În cazul în care nu pot fi eliminate din obiceiurile dumneavoastră alimentare, pentru a nu vă afecta calitatea somnului, consumați-le în cantități moderate, în prima parte a zilei.

Evitați situațiile în care mergeți la culcare prea plini sau prea înfometați. Evitați mesele bogate cu cel puțin o oră jumătate înainte de culcare. Numeroase studii demonstrează că digestia în timpul nopții alterează calitatea somnului și crește numărul de treziri. Înfometarea poate duce, de asemenea, la un somn agitat, motiv pentru care nu este benefic să săriți peste masa de seară. Pentru un somn odihnitor, păstrați echilibrul optând pentru o gustare ușoară seara.

Expuneți-vă cu moderație la soare în fiecare zi. Lumina zilei este esențială pentru stabilirea ritmului somn-veghe. Petreceți timp în aer liber și încercați să vă expuneți la lumina soarelui cel puțin 30 de minute în fiecare zi. Este de recomandat ca expunerea la lumină să aibă loc în prima parte a zilei, astfel încât să beneficiați de razele blânde ale soarelui de dimineață.

Evitați activitățile sportive cu cel puțin două ore înainte de culcare. Minim 30 de minute de activitate fizică pe zi sunt benefice pentru organism și contribuie la un somn mai bun. Totuși, efortul fizic intens, aproape de ora de culcare, va crește temperatura corpului și ritmul metabolismului, îngreunând astfel inițierea somnului. Este recomandat ca activitățile sportive sa fie plasate în prima parte a zilei sau cu cel puțin două ore înainte de culcare.

Eliminați sursele de îngrijorare. Dacă aveți tendința de a merge la somn gândindu-vă la tot ce trebuie să faceți a doua zi, acordați-vă timp, înainte de culcare, pentru a vă face planurile pentru ziua următoare. Astfel, pentru a diminua nivelul de îngrijorare asociat planurilor pentru a doua zi, întocmiți o listă cu lucrurile pe care vă propuneți să le îndepliniți. Această tehnică vă poate curăța mintea de gândurile care ar putea constitui o sursă de îngrijorare, ușurându-vă adormirea. Discutați cu psihologul din centrul pentru a găsi metode de planificare și ierarhizare a sarcinilor și activităților cât mai potrivite pentru dumneavoastră.

Nu stați treaz în pat pe durate îndelungate de timp. Dacă ați petrecut mai mult de 20 de minute încercând să adormiți, iar acest lucru nu s-a întâmplat, părăsiți dormitorul și începeți o activitate simplă, relaxantă, care poate fi sistată sau abandonată atunci când somnul revine (ex. așezarea sau ordonarea unor obiecte, împăturirea hainelor etc.). Deși poate părea dificil de implementat, acest exercițiu are rolul de a consolida asocierea dintre pat și somn, astfel încât veți reînvăța să adormiți mai repede. Cu cât petreceți mai mult timp în pat încercând să adormiți, cu atât disconfortul asociat dificultății de inițiere a somnului va fi resimțit mai intens. De asemenea, este important să folosiți patul doar pentru somn. Nu mâncați, nu învățați, nu vorbiți la telefon, nu vizionați filme în pat și nu faceți activități specifice stării de veghe.

Evitați somnul în timpul zilei. Dacă somnul din timpul nopții nu este odihnitor, este posibil să simțiți nevoia să dormiți în timpul zilei. Deși poate fi revigorant, somnul din timpul zilei reduce din durata somnului de noapte. Astfel, este recomandat ca micile sieste de peste zi să fie evitate. Totuși, dacă se întâmplă să adormiți, aveți în vedere ca somnul să nu fie mai târziu de ora 15 și să nu depășească 45 de minute.

Diminuați timpul petrecut utilizând dispozitive electronice cu cel puțin o oră înainte de culcare. Receptorii de lumină din ochi, care au rolul de a comunica creierului prezența zilei și nopții, sunt sensibili la lumina albastră. Ecranele telefoanelor, laptop-urilor, tabletelor, chiar și televizoarele folosesc lumina albastră, de tip LED. Folosirea acestor dispozitive seara, ținându-le de cele mai multe ori la câțiva centrimetri distanță de ochi, blochează eliberarea melatoniei. Acest obicei extrem de nociv nu doar că îngreunează adormirea, dar afectează calitatea somnului și vigilența de peste zi. Majoritatea dispozitivelor electronice au opțiunea de a diminua intensitatea luminii albastre. Activați și personalizați această opțiune în funcție de programul dumneavoastră și renunțați la utilizarea dispozitivelor electronice cu cel puțin o oră înainte de culcare.

Formați-vă obiceiul de a lectura texte în format tipărit înainte de culcare (ex. cărți, reviste, ziar etc.). Înainte de culcare, optați pentru lecturarea unor texte simple, relaxante a căror parcurgere nu necesită un efort cognitiv intens. Aceasta poate fi o metodă eficientă de a înlocui obiceiul nesănătos de a petrece timp utilizând dispozitive electronice ca telefonul, laptop-ul, tableta, înainte de culcare.

Amenajați-vă un spațiu plăcut pentru dormit. În mintea oamenilor se formează o puternică asociere între spațiul pentru dormit și somn. De aceea, este important ca dormitorul să fie ordonat, liniștit și întunecat. O saltea și o pernă confortabile pot contribui la susținerea unui somn de calitate în timpul nopții. Folosiți draperii sau jaluzele pentru a evita pătrunderea luminii puternice în încăpere sau utilizați măști de dormit pentru ochi pentru a facilita adormirea și a preveni trezirea din cauza stimulilor luminoși. Dacă zgomotele nu pot fi eliminate în totalitate din încăperea în care dormiți, luați în calcul folosirea dopurilor de urechi.

Creați un mediu cu lumină estompată, caldă, galbenă, de intensitate slabă și evitați utilizarea corpurilor suspendate, cu lumină puternică în camerele în care vă petreceți serile. Lumina artificială la care ne expunem în timpul serii va păcăli creierul că soarele nu a apus. Prin urmare, deși este ora de culcare, creierul va percepe mesajul că încă este zi și va amâna eliberarea melatoninei. În acest fel apare insomnia de adormire, manifestată prin dificultăți de a iniția somnul la scurt timp după ce v-ați așezat în pat. Pentru un somn mai bun este important să vă petreceți serile în încăperi unde expunerea la stimulii luminoși este diminuată, iar intensitatea lor este scăzută.

Mențineți o temperatură mai scăzută cu aproximativ 1-2 grade Celsius în camera în care dormiți. Pentru a iniția somnul, temperatura corpului trebuie să scadă cu aproximativ un grad Celsius. De aceea, este benefic pentru somnul dumneavoastră ca încăperea în care dormiți să fie mai răcoroasă și bine aerisită. Ritualul de a ne spăla fața și dușul cald înainte de culcare sunt metode utile pentru scăderea temperaturii corporale și ne ajută să dormim mai bine. Preferințele individuale pot varia, deci găsiți temperatura la care vă simțiti cel mai confortabil.

Eliminați din câmpul vizual cadranele sau afișajele ceasurilor. Dificultatea de a adormi poate induce un nivel ridicat de anxietate, alimentând problema insomniei și creând un cerc vicios. Această stare poate fi amplificată de tendința de a vă uita de multe ori la ceas în perioada în care încercați să adormiți. Pentru a preîntâmpina apariția anxietății generate de urmărirea scurgerii timpului pe parcursul nopții, eliminați cadranele ceasurilor din câmpul vizual, precum și stimulii asociați acestora, care pot reaminti de obiceiul verificării orei (ex. ticăitul ceasului).

Nu apelați la remedii naturiste sau suplimente alimentare disponibile fără rețetă medicală, înainte de a vă consulta cu medicul dumneavoastră. Dacă insomniile sunt persistente și vă afectează funcționarea optimă în viața de zi cu zi, semnalați problema medicului și psihologului din centrul dumneavostră. Studiile indică faptul că psihoterapia cognitiv-comportamentală este cea mai eficientă formă de tratament nefarmacologic pentru insomnii. Psihologul poate efectua o evaluare a calității somnului prin instrumente de măsură standardizate și vă poate propune un plan de intervenție adaptat particularităților și preferințelor dumneavoastră.

Psiholog clinician Mădălina Modoranu, Centrul de dializă Fresenius Vaslui

Bibliografie: Buysse, D. J. (2014). Sleep health: can we define it? Does it matter?. Sleep, 37(1), 9-17.; Olini, N., Kurth, S., & Huber, R. (2013). The effects of caffeine on sleep and maturational markers in the rat. PloS one, 8(9), e72539; Walker, M. (2017). Why we sleep: Unlocking the power of sleep and dreams. Simon and Schuster; Yang, A., Palmer, A. A., & de Wit, H. (2010). Genetics of caffeine consumption and responses to caffeine. Psychopharmacology, 211(3), 245-257.

Reziliența psihologică - Importanța cunoașterii rezilienței psihologice și posibilitatea îmbunătățirii acesteia pe parcursul existenței oricărui om

Schimbările și nevoia de adaptare sunt elemente prezente în mod constant în viața oricăruia dintre noi. A face față cât mai bine momentelor dificile, schimbărilor nedorite sau fulgerătoare, situațiilor încărcate de incertitudine, de vulnerabilitate sau chiar amenințătoare, într-un cuvânt, a face față cât mai bine “necazurilor” (cum le denumim cel mai frecvent) este de dorit să facă parte din adaptare. În acest proces, ne folosim resursele interne și externe pentru a echilibra impactul produs de dificultăți. Mai mult de atât, reușim să prevenim, să reducem sau chiar să învingem efectele dăunătoare și consecințele negative.

Această capacitate a unei persoane de a răspunde eficient și adaptativ din punct de vedere emoțional și psihic la o situație dificilă, reprezintă reziliența psihologică.

A începe să conștientizăm că ”nu putem controla ceea ce se întâmplă, dar că putem controla atitudinea pe care o avem față de situația respectivă” (Viktor Frankl) ne ajută să creștem și să manifestăm în viața noastră tocmai această capacitate umană de a ne restabili echilibrul pe care îl aveam înainte de situația dificilă, stresantă sau chiar traumatizantă.

Pentru o mai bună înțelegere, vom da câteva exemple:

reziliența la un pacient cu probleme motorii care nu se poate deplasa singur, dar găsește mijloacele adecvate de ajutor și reușește să nu fie copleșit de sentimente de neajutorare, reușește să nu dezvolte depresie puternică
reziliența la un pacient aflat în program de hemodializă cronică și care reușește să accepte schimbările survenite în viața sa, luând totul așa cum a venit și integrându-le în activitățile zilnice, din nou, fără a se lăsa copleșit de situația de moment

Iată ce ne relatează în acest sens o pacientă longevivă în dializă cronică și rezilientă psihologic: ”am trăit o anume mobilizare interioară în timp ce sufeream, m-am gândit mult , m-am imaginat în viitor și de acolo mi-am luat repere despre mine, cum ar fi că eu sunt mai mult decât ceea ce mi se întâmplă acum; apoi am conștientizat că cei dragi de acasă au nevoie de mine…e un fel de forță proprie interioară; iar dacă ai și suportul celor dragi (se observă resursele interioare conjugate cu cele exterioare) atunci reușești să depășești momentele dificile.”

Să cunoaștem mai bine reziliența psihologică și care ar fi caracteristicile acesteia:

Stăpânirea de sine sau perspectiva echilibrată asupra experiențelor de viață, starea de calm, seninătatea exprimată prin a lua lucrurile așa cum sunt, gestionarea eficientă a tendinței către reacții extreme. Practic, stabilirea unui scop de a fi calm, echilibrat emoțional, mai tolerant la schimbări și incertitudine.
Perseverența sau tenacitatea în fața evenimentelor nedorite, a rămâne implicat și a da dovadă de autodisciplină, a nu renunța.
Încrederea în sine și în propriile capacități, a te baza pe propria persoană, a cunoaște atât punctele forte dar și limitele.
Capacitatea de a da sens sau înțelegerea faptului că efortul individual este valorizat, că există lucruri pentru care merită să trăiești.
Solitudinea sau singurătatea existențială, înțelegerea faptului că anumite experiențe pot fi înfruntate doar singur, în absența celorlalți.

Așadar, putem concluziona că persoanele reziliente fac față mai bine stresului semnificativ, fiind de folos câteva elemente esențiale, cum ar fi:

capacitatea de a reacționa rapid la stres
maturitatea emoțională
căutarea unor soluții și informații adecvate, din surse credibile
cultivarea relațiilor de sprijin, mai ales în timp de criză
conștientizarea propriilor nevoi, acceptarea situației și acțiunea

Ne naștem cu această calitate sau o putem dobândi, învăța?

Cercetări recente au pus în evidență faptul că reziliența crește odată cu înaintarea în vârstă, experiența de viață fiind un factor esențial în acest sens. Șerban Ionescu, cunoscut specialist în reziliență (psihiatru si psiholog, profesor emerit la Universitatea Paris-VIII, editor al lucrării Tratat de Reziliență asistată) susține de asemenea că reziliența a fost observată la toate vârstele. Tot acest distins autor, ne sugerează că, uneori capacitatea de a fi rezilienți poate fi similară dezvoltării unui fel de ”anticorpi psihologici” ca urmare a confruntării cu ”necazurile”. În același timp ne atenționează riguros ”aceasta nu este o invitație de a trăi în traumă și adversitate, doar o atenționare că o existență hiperprotejată nu favorizează dezvoltarea unor strategii care sa permită confruntarea cu succes a problemelor întâlnite la un moment dat.“.

Alți specialiști care au studiat „neajutorarea ȋnvăţată” au observat că oameniirezilienți aveau tendința de a gândi că episodul dificil este temporar, prin urmare se poate face ceva în acest sens”, formă de gândire care oferă un sentiment de control și de putere.

Seligman, de exemplu recomandă și ”optimismul învățat” ca fiind cel mai bun mod pentru creșterea rezilienței. Aceasta ar consta în a ne cultiva atitudini mai flexibile și mai puțin critice la adresa propriei persoane, mai ales în momentele dificile, de a cultiva sursele de bucurie în viață, care susțin optimismul.

Foarte importante sunt momentele de umor, când are loc o detașare de sine și ne putem amuza chiar de noi înșine. O mică doză de autoironie la momentul potrivit reduce stresul și tensiunea interioară, face loc stării de bine, ajută la găsirea unei soluții.

Așadar chiar și în momentele dificile să ne păstrăm zâmbetul, umorul și optimismul!

O serie de activități de relaxare pot ajuta de asemeni la reducerea stresului: muzica, pictura sau desenul, însemnările în jurnalul propriu, meditația, etc. Puteți consulta și broșura “ABC-ul în psihologia pacientului dializat“, capitolul 5 “tehnici de relaxare“, sau puteți solicita o discuție cu psihologul din centrul dumneavoastră de dializă.

Așadar a face față rezilient dificultăților apărute la un moment dat, poate fi o caracteristică nativă, poate fi învățată și în cele din urmă poate fi chiar o alegere. Implică totuși câteva elemente esențiale: curaj, realism, dorința de a găsi cele mai adecvate soluții.

Vă dorim să vă regăsiți bucuria de a trăi în tot ceea ce faceți!

Autor: Petronela Moroșanu, psiholog clinician și psihoterapeut, Centrul de dializă Nefromed, Piatra-Neamț,

Coordonator: Carmen POP, Patient Care Manager, Fresenius NephroCare România

Bibliografie:

American psychological Association: Road to resilience

Diana Lucia Vasile,Trauma familială şi resurse compensatorii, Ed. SPER, 2011;

Revista de Psihologie Vol. 66 2020 Nr. 1 Studii și Cercetări, Alina Chiracu, Rolul mediator al rezilienței în relația dintre evenimentele critice de viață și starea subiectivă de bine , Bucureşti, ianuarie – martie 2020

Sarah Tomley, Ce ar face Freud in locul tau? Cum ar rezolva cei mai mari psihoterapeuti problemele tale cotidiene? Editura Trei, 2019

Șerban Ionescu, Tratat de reziliență asistată, Ed.Trei, 2013

https://www.apa.org/helpcenter/road-resilience²

https://sante.lefigaro.fr/actualite/2012/01/13/17052-notre-niveau-resilience-augmente-avec-lage

https://revistadepsihologie.ipsihologie.ro/images/revista_de_psihologie/Revista-de-psihologie-1_2020.pdf

Subiecte asemănătoare

Viața unui pacient dializat