Responsabilitatea Fresenius Medical Care este aceea de a crea un viitor mai bun pentru pacienții cu afecțiuni renale
Elementul esențial al dializei high-flux este utilizarea dializoarelor care au pori mari, prin care se elimină atât toxinele uremice, cât și fluidul. În dializa convențională toxinele și electroliții sunt eliminați din corp prin difuzie – trecerea lor de la o soluție cu concentrație mai mare (sânge) către una cu concentrație mai mică (dializant) printr-o membrană semipermeabilă. Ureea sangvină este măsurată și utilizată ca indicator al tuturor toxinelor pe care în mod normal rinichiul le elimină. Dializa high-flux asigură o eliminare mai rapidă a toxinelor. Moleculele mai mari nu pot fi eliminate prin dializă convențională, dar sunt îndepărtate utilizând dializoare high flux.
HighVolumeHDF , prin numeroasele sale efecte pozitive asupra factorilor de risc cardiovascular este cea mai eficientă modalitate de tratament prin dializă1, fiind cea mai apropiată de modelul natural de eliminare, cel al rinichiului.
Prin atingerea unor volume mari de substituție, HighVolumeHDF elimină mai eficient moleculele medii. HighVolumeHDF îmbunătățește rezultatele pacienților și are un efect benefic asupra principalilor factori de risc cardiovascular:
Accesul vascular este frecvent denumit linia vieții. Având în vedere importanța vitală a acestuia, NephroCare a dezvoltat numeroase instrumente cu privire la managementul și îngrijirea accesului vascular. Experiența de peste zece ani în clinicile noastre ne-a asigurat un nivel înalt de expertiză tradus sub formă de ghiduri și abordări de bune practici ale serviciului NephroCare.
Pentru a veni în sprijinul procedurilor de conectare și deconectare a pacienților, conform standardului ghidurilor de îngrijire și al celui de igienă și control al infecțiilor, NephroCare folosește în clinicile sale seturile proHD set și proHD-CVC. Aceste seturi sunt rezultatul cercetărilor și înțelegerii nevoilor clinice urmate de screeningul tehnic de piață.
Această expertiză în cadrul rețelei NephroCare contribuie la o cunoaștere a bunelor practici în ceea ce privește accesul vascular.
Proiecte de publicații realizate în comun de Fresenius Medical Care și EDTNA/ ERCA:
Managementul accesului vascular este parte integrantă a programului NephroCare Excellence și contribuie la optimizarea terapiilor BCR, în vederea îmbunătățirii rezultatelor pacienților. Programul NephroCare Excellence stabilește indicatori cheie de performanță, care sunt monitorizați prin intermediul Balanced ScoreCard.
Dializa peritoneală efectuată la domiciliul pacientului
Dializa peritoneală automată efectuată la domiciliul pacientului
Aparatul de dializă peritoneală automată drenează și reumple automat cavitatea peritoneală
Referințe
1 Canaud B., The Early Years of On- Line HDF: How Did It All Start? How Did We Get Here?, Krick G, Ronco C (eds): On- Line Hemodiafiltration: The Journey and the Vision, Contrib Nephrol, Basel, Karger (2011); 175: 93–109.
2 Canaud B., Effect of Online Hemodiafiltration on Morbidity and Mortality of Chronic Kidney Disease Patients, Ronco C, Canaud B, Aljama P (eds): Hemodiafiltration, Contrib Nephrol, Basel, Karger (2007); 158: 216-224.
3 Penne E.L. et al., Role of Residual Kidney Function and Convective Volume on Change in Beta2-Microglobulin Levels in Hemodiafiltration Patients, Clin J Am Soc Nephrol (2010); 5: 80-86.
4 Davenport A. et al., The effect of dialysis modality on phosphate control: haemodialysis compared to haemodiafiltration. The Pan Thames Renal Audit, Nephrol Dial Transplant (2010); 25(3): 897-901
5 Pedrini L. et al., Long-term effects of high-efficiency on-line haemodiafiltration on uraemic toxicity. A multicentre prospective randomized study, Nephrol Dial Transplant (2011); 0: 1-8
6 Locatelli F. et al., Hemofiltration and Hemodiafiltration Reduce Intradialytic Hypotension in ESRD, J Am Soc Nephrol (2010); 21(10): 1798–1807.
7 Bonforte G. et al.,Improvement of Anemia in Hemodialysis Patients Treated by Hemodiafiltration with High-Volume On-Line-Prepared Substitution Fluid, Blood Purif (2002); 20: 357–363.